ochii ce ma tulbura...

...nu-i pot privi,ma doare-a lor sclipire

cand zarea se reflecta-n ei

ma scuipa libertatea-n fata

si inima-mi... nu mai indura chei.

si daca un cer cu gust de sfinte ploi

incape-n a lor iris,

necrutatorul dor de vesnicii,

m-ar indemna sa cred

ca am in fata ingeri goi

cu coame fluturand

in loc de aripi...

Franturi despre trecerea in lumea umbrelor...

Daca cumva m-am nascut deja

ma urmareste o umbra

ce-mi sta in spate

ca un scai...

face parte din mine

este eul meu

care

cu cat Lumina creste,

cu atat mai mult si greu

peste lut

se taraste...

si cand voi muri,

nu veti putea spune

ca am trecut

in lumea umbrelor

pentru ca,

in felul acesta

as trece-n mine...

astfel ca,
in Cerul meu
nu vor exista umbre..

viata mea scurgandu-se

in prag imi va sopti:

...acum te dezbrac,

trebuie sa intri goala,

iti voi lua sinele tarator

sa ramai doar tu

aceea de dinainte de a fi om...

si atunci voi afla cu mirare Secretul Vietii:

lumea umbrelor nu e dincolo...

lumea umbrelor e in mine...

Spune-mi despre viitorul meu!

...priveste-ma in ochi si spune-mi, ce voi deveni?ce-mi va fi drag sa fac, ce cuvinte voi rosti, ce drumuri se vor impleti cu pasii mei?ce voi iubi si pentru ce as fi gata sa mor?spune-mi daca trenurile imi vor mai tine loc de casa, daca strazile imi vor mai fi parinti, daca ziua de maine o voi astepta cu aceasi speranta ca si ieri ...tu care esti deja om mare, tu sti daca ce-i copil din mine va mai exista peste ani...daca voi mai simti sarutul zanelor din vis...daca printi si printese vor prinde viata in castelul meu de nisip?tu trebuie sa sti daca diminetile ma vor trezi nerabdatoare, doar sa se joace cu mine si oare soarele o sa mai rada in parul meu?... stiu ca nu voi ramane mic si...vreau sa-mi cresc copilaria odata cu mine...spune-mi, voi avea nevoie de ea sa cred in mine, sa uit picaturile acelea sarate numite lacrimi ce deja-mi sunt prietene, sa pastrez razele acelea mici ce-mi usca indata plansul si apoi mi se ascund in buzunare...spune-mi in ce voi crede?din dumnezeii tai cei multi omule, da-mi si mie unul...iar cand mare voi fi, de ma va primi ca un copil...atunci o sa am Dumnezeul meu!

Dumnezeu e potolit astazi...

...iar peste noi ploua in picuri subtili,

descatusati din ochii ingerilor tineri schimonositi de durere

atunci cand le cresc aripi...

imi cade o picatura pe fata, imi intra in ochi

si incep sa simt si eu...

suferinta lor imi creste si mie in spate...

Cuiul complice

Sunt un negru punct complice

ce m-am lasat batut in mana Celui care

mai ieri...

cu iscusinta de tamplar

ma folosea...ca simplu cui.

Am corp de fier

si grai de om nu am sa urlu...

nu am ochi sa pot vedea cruci,

nu ma doare cand ciocane grele

se tocesc in capul meu...

si-atunci de ce-un fior ciudat

ma face sa vibrez cu remuscare,

la amintirea palmei Lui

ce cu-n sarut de Iuda am strapuns...?

Acum sunt ruginit de ploi,

obiect fiind eu nu-s in stare

sa ma omor cu-n streang de-un pom

si nici arginti nu am sa dau 'napoi...

...dar

ma dau pe mine, vechi si stramb

sa ma arunci in foc incins,

sa ma topesc si-apoi...

toarna din mine un banut

la gat sa-ti tina drept zalog,

pe-al tau Stapan, a nu trada...

....sa-ti amintesti.